OBȚÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere) Vezi definitia »

DEVOLUȚIÚNE s. f. (jur.) transmitere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. ◊ drept care, în unele țări, acordă moștenirea cu preferință fiicelor din prima căsătorie decât fiilor din a doua. (< fr. dévolution, lat. devolutio) Vezi definitia »

APTITÚDINE s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude]. Vezi definitia »

UMEGIÚNE, umegiuni, s. f. (Rar) Umezeală. – Din umed + suf. -iune. Vezi definitia »

CONVOCAȚIÚNE s.f. Convocare. [Cf. lat. convocatio, fr. convocation]. Vezi definitia »