PLANTÁ vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ◊ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistență. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva). (< fr. planter, lat. plantare) Vezi definitia »

REFRACTÁ vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracției. [P.i. 3,6 refráctă, -tează. / < fr. réfracter]. Vezi definitia »

PĂTÁ, pătez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) face o pată, a (se) umple de pete; a (se) murdări. ♦ tranz. A realiza, a face să constituie o porțiune de altă culoare pe un fond omogen colorat; a împestrița. 2. Tranz. Fig. A pângări, a profana; a dezonora. – Din pată. Vezi definitia »

SEGMENTÁ vb. I. tr. a tăia, a împărți în segmente. II. refl. (despre organe, organisme) a se fracționa în segmente. (< fr. segmenter) Vezi definitia »

UPERCUTÁ vb. I. intr. (Sport) A aplica adversarului un upercut. [< engl. uppercut]. Vezi definitia »