AUTOMOBÍL, -Ă adj. Care se mișcă prin el însuși. // s.n. Vehicul cu roți care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu; (spec.) autovehicul mic, folosit de obicei pentru transportul unui număr redus de persoane. [Pron. a-u-. / < fr., it. automobile, germ. Automobil]. Vezi definitia »

SUGESTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi influențat prin sugestie. [Cf. fr. suggestible]. Vezi definitia »

CIVÍL, -Ă, civili, -e, adj. Care privește pe cetățenii unui stat (cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii) sau care aparține, este specific acestor cetățeni; care se referă la raporturile juridice ale cetățenilor între ei (cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii), precum și la raporturile economice ale acestora cu organele și organizațiile statului. ◊ Drepturi civile = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare. Drept civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convenite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. Ofițer al stării civile = salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale. Parte civilă = persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea infracțiunii. Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoană îmbrăcată în haine obișnuite (și nu în haine militare sau preoțești); cetățean al unui stat, cu excepția militarilor și a preoților. [Var.: (înv. și pop.) țivíl, -ă adj.] – Din fr. civil, lat. civilis. Vezi definitia »

REMEDIÁBIL, -Ă adj. care poate fi remediat. (< fr. remédiable) Vezi definitia »

COTÍL¹ s. m. cavitate a unui os în care se articulează un alt os. (< fr. cotyle) Vezi definitia »