Definita cuvantului redhibitoriu
REDHIBITÓRIU, -IE adj. care face să se anuleze o vânzare. (< lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu redhibitoriu
stejăríu, -íe, adj. (pop.) de culoarea frunzei de stejar; verzui. Vezi definitia »
COMBINAGÍU, combinagii, s. m. (Peior.) Persoană care face tot felul de combinații (2) (necinstite). – Combina + suf. -giu. Vezi definitia »
TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Latinism înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium. Vezi definitia »
DELÍU, -ÍE, delii, s. m., adj. (Înv.) 1. S. m. Soldat din călărimea ușoară turcă. ♦ (În Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de călăreți înființat de Minai Viteazul o dată cu corpul beșliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda domnească. 2. Adj., s. m. (Om) voinic, viteaz, îndrăzneț. 3. Adj. Furios, vehement, nebun. – Din tc. deli. Vezi definitia »
bulangiu, bulangii, s.m. barbat homosexual Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z