PAFTÁ, paftale, s. f. 1. Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (prețios și împodobită cu pietre prețioase). ♦ Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. ♦ Dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesă din tablă de oțel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. – Din tc. pafta. Vezi definitia »

HANTÁ vb. tr. a chinui, a obseda. (< fr. hanter) Vezi definitia »

FONDAMENTÁ vb. I. v. fundamenta. Vezi definitia »

BÁSTA interj. ajunge! destul! (< it. basta) Vezi definitia »

ANCHETÁ vb. tr. a face o anchetă. (< fr. enquêter) Vezi definitia »