Definita cuvantului reflux
REFLÚX s. n. 1. coborâre periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. 2. (fig.) descreștere, regres. 3. (chim.) reîntoarcere către baza coloanei de fracționare, sub formă de lichid condensat, a unei părți din vapori datorită pierderii de căldură. ◊ lichidul astfel obținut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr. reflux)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu reflux
Benelúx (grup de state) s. propriu n. Vezi definitia »
HÁLUX s.m. (Anat.) Degetul mare de la picior. ◊ Halux valgus = deviere în afară a haluxului; halux varus = deviere spre înăuntru a haluxului. [Pl. -xuri, var. haluce s.n. / < lat., fr. hallux]. Vezi definitia »
CHATEAUROUX [șatorú], oraș în centrul Franței (Berry), pe rîul Indre (afl. al Loirei), la S de Orléans; 70 mii loc. (1982, cu suburbiile). Ind. textilă și conf., alim., hîrtie. Poligrafie. Constr. de avioane. Castelul Raoul (sec. 15). Biserica Sf. Martial (sec. 12-16). Muzeul Bertrand. Vezi definitia »
INFLÚX s.n. Scurgere a unui curent, a unor particule. ◊ Influx nervos = propagare a excitației într-un nerv. ♦ Fluid ipotetic căruia i se atribuie oarecare efecte organice. [< fr. influx, cf. lat. influxus]. Vezi definitia »
FLUX s. n. 1. creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revărsare, creștere, șuvoi, val. 3. (fiz.) curent, mișcare de particule. ♦ ~ luminos = energie radiantă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operațiilor într-un proces tehnologic. 5. ~ de informație = ansamblu de date, informații și decizii necesare desfășurării unei anumite operații sau activități; raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă. ◊ ~ de capital = transformarea, circulația unor fonduri bănești dintr-o țară în alta, ca urmare a efectuării de operații de decontare, împrumuturi sau transformări de depozite bancare. 6. circulație continuă și uniformă a unui lichid (sânge, sevă). 7. pulbere folosită în sudura automată. (< fr. flux, lat. fluxus) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z