Definita cuvantului refracție
REFRÁCȚIE s. f. deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ ~ astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de ~ = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine. (< fr. réfraction, lat. refractio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu refracție
DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération. Vezi definitia »
BUTÉLIE, butelii, s. f. 1. Vas de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea și transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru sau de con, alcătuit dintr-o butelie de sticlă cuprinsă între două armături metalice. 2. Sticlă pentru păstrat sau pentru transportat lichide; butelcă. – Din fr. bouteille. Vezi definitia »
HETEROGONÍE s.f. (Biol.) Formarea a două sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. ♦ Alternarea între generații cu modalități diferite de reproducere sexuală. [Gen. -iei. / < germ. Heterogonie, cf. gr. heteros – diferit, gone – căsătorie]. Vezi definitia »
PANFOBÍE s. f. (Med.) Stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur, deseori însoțită de dezorientare. – Din fr. panphobie. Vezi definitia »
COPULÁȚIE s.f. (Liv.) Împreunare, împerechere (la animale); împreunare sexuală; coit. [Gen. -iei, var. copulațiune s.f. / cf. fr. copulation, lat. copulatio – reunire]. Vezi definitia »