Definita cuvantului refuz
REFÚZ s. n. 1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ până la ~ = atât încât nu este loc pentru mai mult. 2. material rămas după cernere într-un ciur, într-o sită. 3. deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. ◊ (metal.) defect de turnare prin producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. (< fr. refus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu refuz
guz (gúzi), s. m. – Șobolan. – Var. guzi. Mag. güzü (Cihac, II, 503; Philippide, Principii, 150; DAR). Sec. XVIII. – Der. guzan, s. m. (șobolan); guzui, vb. (a săpa, a scormoni); guzgan, s. m. (șobolan), de la guzan, cu repetiție expresivă, cf. chițcan, gurlan, ghiorlan (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 287, crede că este cuvînt dacic). Vezi definitia »
CONFÚZ, -Ă adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat. [< fr. confus, cf. it. confuso, lat. confusus – amestecat]. Vezi definitia »
BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurtă pe care o poartă țărancele. – (1) Fr. bornous, (2) tc. burnuz. Vezi definitia »
OBÚZ s. n. proiectil de artilerie. (< fr. obus) Vezi definitia »
chiondúz s.m. sg. (reg., înv.) specie de grâu. Vezi definitia »