RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif. Vezi definitia »

supunătív, -ă, adj. (înv.; în sintagmă) mod supunătiv = modul conjuctiv. Vezi definitia »

ABLATÍV, ablative, s. n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărțirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanțial. ◊ Ablativ absolut = construcție sintactică specifică limbilor latină și greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) și un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziție circumstanțială. – Din fr. ablatif, lat. ablativus. Vezi definitia »

CURSÍV, -Ă adj. 1. (Despre vorbire sau scriere) Curgător, fluent, ușor. 2. (Despre caractere de literă) Aplecat către dreapta; care imită scrisul de mână; italic. [< fr. cursif]. Vezi definitia »

PREDICTÍV, -Ă adj. care permite a prevedea anumite lucruri pornind de la elemente cunoscute, conținute în acestea. (< fr. prédictif, engl. predictive) Vezi definitia »