ȚIPÉNIE s. f. (În construcții negative) Ființă omenească, om; ființă, vietate. Țipa¹ + suf. -enie. Vezi definitia »

NEUROPATOLOGÍE s.f. Studiul bolilor sistemului nervos; (p. restr.) anatomie patologică a sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neuropathologie, cf. gr. neuron – nerv, pathos – suferință, logos – studiu]. Vezi definitia »

BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Partea feței de sub buza inferioară, care formează o proeminență rotunjită. ◊ Dublă bărbie = parte proeminentă sub bărbie la unele persoane grase. 2. Partea cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) celui care cântă. – Din barbă + suf. -ie. Vezi definitia »

FLAGELÁȚIE s. f. 1. flagelare. 2. flagelantism. 3. masaj prin loviri scurte cu degetele sau cu palete. (< fr. flagellation, lat. flagellatio) Vezi definitia »

MIELOPATÍE, mielopatii, s. f. Denumire generică pentru bolile măduvei spinării sau măduvei osoase. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myélopathie. Vezi definitia »