AFABULÁȚIE s. f. 1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3). 2. morala unei fabule. (< fr. affabulation, lat. affabulatio) Vezi definitia »

FARMACOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază natura, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor. [Gen. -iei. [< fr. pharmacologie, cf. gr. pharmakon – remediu, logos – studiu]. Vezi definitia »

BRADIARITMÍE s. f. aritmie cu frecvență cardiacă redusă. (< fr. bradyarythmie) Vezi definitia »

GLOTOLOGÍE s.f. (Italienism) Dialectologie. ♦ Lingvistică; teoria limbii. [Gen. -iei. / < it. glottologia]. Vezi definitia »

DECELÁȚIE s. f. decelare. (< fr. décelation) Vezi definitia »