CONFIGURAȚIONÍSM s. n. concepție în psihologia structuralistă potrivit căreia în învățarea citirii și scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism. (< engl. configurationism) Vezi definitia »

ABSTENȚIONÍSM s.n. Abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot, de la îndeplinirea unor obligații cetățenești, profesionale sau politice; doctrină care susține această atitudine. [Pron. -ți-o-. / < fr. abstentionnisme]. Vezi definitia »

FAGOPIRÍSM s.n. Boală a animalelor domestice, care se manifestă printr-o mare sensibilitate la acțiunea luminii solare după ingerarea de hrișcă. [< fr. fagopyrisme]. Vezi definitia »

ORTOCROMATÍSM s.n. Caracteristică particulară a suprafețelor sensibile ortocromatice. [< fr. orthocromatisme]. Vezi definitia »

IREDENTÍSM s. n. [din it. irredento = neeliberat] – Mișcare politică naționalist-șovină, inspirată și condusă de burghezia și moșierimea italiană, apărută în deceniul opt al secolului al XIX-lea sub lozinca alipirii la Italia a teritoriilor cu populație de origine italiană din afara granițelor țării. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, iredentismul a fost promovat de către imperialismul italian în scopuri expansioniste. Prin extensie, termenul denumește orice mișcare politică ce urmarește anexarea unor teritorii sub lozinci naționalist-șovine. Vezi definitia »