ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Fr. assumer (lat. lit. assumere). Vezi definitia »

ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser]. Vezi definitia »

ÎNMIASMÁ, înmiasmez vb. I. tranz. (Rar) A infecta aerul cu miasme. – Din în- + miasmă. Vezi definitia »

diafragma Vezi definitia »

REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer. Vezi definitia »