purtá (pórt, purtát), vb. – 1. A duce. – 2. A transporta, a conduce. – 3. A dirija, a administra, a guverna. – 4. A trage după sine, a ține, a poseda. – 5. A pune pe sine, a folosi, a îmbrăca. – 6. A îmbrăca pe altcineva, a întreține (un fiu, o femeie etc.). – 7. A împinge, a determina. – 8. A susține, a sprijini. – 9. (Refl.) A merge, a se mișca. – 10. (Refl.) A se comporta. – Mr. portu, purtare, megl., istr. port. Lat. portāre (Pușcariu 1357; Candrea-Dens., 1483; REW 6672), cf. it. portare, prov., cat., sp., port. portar, fr. porter. – Der. purtare, s. f. (acțiunea de a se purta; conduită); purtăreț, adj. (ușor de purtat; înv., mobil, nestatornic; de toate zilele, curent); purtat, adj. (dus, transportat; uzat; experimentat, învechit); purtător, s. m. (aducător), pe care Candrea-Dens., 1484 și REW 6674 îl derivă direct din lat. portātor; nepurtat, adj. (nefolosit); prepurta, vb. refl. (Banat, a plimba). – Der. neol. porto, s. m., din germ. Porto; port-altoi, s. n. (plantă care poartă altoiul), după fr. porte-greffe; port-drapel, s. m. (stegar), din fr. porte-drapeau; por(t)moneu, s. n., din fr. porte-monnaie; portofel, s. n., după fr. portefeuille, prin intermediul ngr. πορτοφόλι, dublet al lui portofoliu, s. n. (funcție ministerială, titlu); port-țigar, s. n., înv., din fr. porte-cigares; port-țigaretă, s. f., din fr. porte-cigarettes; port-vizit, s. n., din fr. porte-visite; importa, vb., din fr. importer; important, adj., din fr. important; importanță, s. f., din fr. importance; deporta, vb., din fr. déporter; comporta, vb.; suporta, vb.; reporta, vb.; transporta, vb. etc. Vezi definitia »

CONOTÁ vb. tr. a semnifica prin conotație. (< fr. connoter) Vezi definitia »

RETRACTÁ, retractéz, vb. I. 1. Tranz. A reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscându-și greșeala), a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre mușchi, tegumente, tendoane etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter. Vezi definitia »

VOMITÁ vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. (< lat., it. vomitare) Vezi definitia »

PONTÁ³ vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer) Vezi definitia »