FUNDAMÉNT s. n. 1. temelie a unei construcții, fundație. ◊ placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 3. (fig.) element pe care se întemeiază ceva; bază, temei. (< fr. fondement, lat. fundamentum) Vezi definitia »

NATÁNT, -Ă adj. (despre plante) care plutește pe suprafața apei. (< lat. natans) Vezi definitia »

CONSOLÁNT, -Ă, consolanți, -te, adj. (Rar) Care consolează; consolator. – Din fr. consolant. Vezi definitia »

RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. – Din fr. relèvement. Vezi definitia »

Cuvant tiganesc folosit in conversatiile tinerilor, avaand sens de ''bun''. Vezi definitia »