piotimíe s.f. (înv.) iscusință, pricepere, dibăcie, îndemânare. Vezi definitia »

DISCRÉȚIE s.f. 1. Însușirea de a fi discret. ◊ A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată. ♦ Rezervă, cumpătare, reținere (în purtări, în vorbe). 2. La discreție = din belșug; a fi la discreția (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziția (cuiva). [Gen. -iei, var. discrețiune s.f. / cf. fr. discrétion, it. discrezione, lat. discretio – discernământ, alegere]. Vezi definitia »

CRIERGÍE s.f. (Geol.) Acțiune a înghețului asupra solului și rocilor de suprafață. [Gen. -iei. / < fr. cryergie, cf. gr. kryos]. Vezi definitia »

TELERADIUMTERAPÍE s.f. Telecurieterapie. [< fr. téléradiumthérapie]. Vezi definitia »

STRANGULÁȚIE s. f. strangulare. (< fr. strangulation, lat. strangulatio) Vezi definitia »