HOMEOSTÁZĂ, homeostaze, s. f. Proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele³ mediului intern; homeostazie. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéostase. Vezi definitia »

ÎNTREGULÍȚĂ, întregulițe, adj. (Fam., întărind pe „întreagă”) Diminutiv al lui întreagă. – Întreg + suf. -uliță. Vezi definitia »

SPINTECĂTÚRĂ, spintecături, s. f. Tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură. – Spinteca + suf. -ătură. Vezi definitia »

MORFOGRÁMĂ s.f. Grafic reprezentând mărimi ale constituției corporale. [< fr. morphogramme, cf. gr. morphe – formă, gramma – scriere]. Vezi definitia »

MÁGMĂ s.f. 1. Masă lichidă din interiorul Pământului prin întărirea căreia se formează rocile eruptive. 2. (Med.) Masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. [< fr. magma, cf. gr. magma – pastă]. Vezi definitia »