ÎNNOBILÁ vb. I. tr. 1. (Ist.) A da cuiva un titlu de noblețe, a face nobil. 2. (Fig.) A face mai bun, mai fin; a înălța. 3. A îmbunătăți, a ameliora specia, rasa (unor animale, a unor plante etc.). ♦ A îmbunătăți calitățile unui material etc. [După fr. anoblir, ennoblir]. Vezi definitia »

spiculá¹, pers. 3 sg. spiculeáză, vb. I (înv.) a ascuți. Vezi definitia »

RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer. Vezi definitia »

TÍPULA s. f. țânțar foarte mare, cu o largă răspândire pe glob, în locuri umede sau umbroase și a cărei larvă produce pagube în grădini. (< fr. tipule, lat. tippula, păianjen-de-apă) Vezi definitia »

REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Re¹- + utila. Vezi definitia »