EUFÓNIC, -Ă adj. Care produce eufonie; referitor la eufonie. [< fr. euphonique]. Vezi definitia »

BRÓNȘIC, -Ă adj. elem. bronhic. Vezi definitia »

șutíc, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) întuneric, beznă. 2. (s.f.) celulă subterană la închisoare. Vezi definitia »

METALINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la metalingvistică. ♦ funcție ~ă = funcție a limbajului prin care vorbitorul acceptă codul pe care îl folosește ca un obiect de descriere a discursului său, cel puțin într-un punct particular. II. s. f. disciplină care studiază metalimbajul. (< fr. métalinguistique) Vezi definitia »

CADAVÉRIC, -Ă adj. cu aspect de cadavru. (< fr. cadavérique) Vezi definitia »