Definita cuvantului renaștere
RENÁȘTERE s. f. 1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. (< renaște, /II/ după fr. Renaissance)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu renaștere
TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni. – V. teșmeni. Vezi definitia »
OAREȘICÁRE adj. nehot. (Pop.) Oarecare (I 1). – Oare + și + care. Vezi definitia »
DIFUZÁRE, difuzări, s. f. Acțiunea de a (se) difuza și rezultatul ei; răspândire, propagare. – V. difuza. Vezi definitia »
RICANÁRE, ricanări, s. f. (Livr.) Faptul de a ricana; rânjet. – V. ricana. Vezi definitia »
ÎNJGHEBÁRE s. f. Acțiunea de a înjgheba și rezultatul ei; înfiripare. – V. înjgheba. Vezi definitia »