DEFOLIÁ, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare. Vezi definitia »

a-i tăia (cuiva) aripile expr. a pune (pe cineva) în imposibilitatea de a acționa după bunul plac; a impune restricții în conduita cuiva. Vezi definitia »

ARCHIVU PENTRU FILOLOGIA ȘI ISTORIA, prima revistă periodică românească cu caracter științific. Editată lunar de Timofei Cipariu, la Blaj, între 1867-1872, cu întreruperi. Vezi definitia »

BENEDICT DE NURSIA (c. 480-c. 558), fondatorul mănăstirii de la Montecassino (Pen. Italică), autorul „Normelor morale” care stau la baza ordinului ce îi poartă numele. Vezi definitia »

MÓRIA s. f. invar. Tulburare psihică manifestată printr-o stare de euforie, bună dispoziție exagerată și tendință de a face glume. [Pr.: -ri-a] – Din ngr. moría. Vezi definitia »