DERÍVĂ, derive, s. f. 1. Unghiul dintre direcția de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenții maritimi (la nave). ◊ Expr. A merge (sau a fi) în derivă = a pluti în voia vântului și a valurilor. (Rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul... 2. (Tehn.) Abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială. 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte. 4. Partea fixă a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc. – Din fr. dérive. Vezi definitia »

MORTÉZĂ, morteze, s. f. Mașină de prelucrare prin așchiere a suprafețelor metalice cu profil complex, cu ajutorul unor cuțite speciale. – Din fr. mortaise. Vezi definitia »

ENDOLIZÍNĂ s. f. substanță care distruge bacteriile intercelulare. (< fr. endolysine) Vezi definitia »

DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence. Vezi definitia »

UȘÍȚĂ, ușițe, s. f. Diminutiv al lui ușă; ușuliță, ușuță, uscioară. – Ușă + suf. -iță. Vezi definitia »