DÉMĂ, deme, s. f. Unitate administrativ-teritorială în Grecia antică și în Imperiul Bizantin. – Din fr. dème. Vezi definitia »

coprínă (copríne), s. f. – Narcisă (Narcissus poeticus). – Var. cuprină. Sl. koprina „mătase” (Miklosich, Lexicon, 302; Cihac, II, 72; Conev 45), cf. bg. koprin „mătase”, sb., cr. koprena „văl” (acest ultim cuvînt trebuie să fi circulat în vechime în Banat: coprenă, s. f. „văl, șal”). Vezi definitia »

lámă (láme), s. f. – 1. Tablă, foaie, placă de metal. – 2. Partea metalică tăioasă a unui instrument. – 3. Foiță fină metalică (de ras). Fr. lame, parțial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s. m. (conducător religios), din fr. lama; și cu lamă, s. f. (zool.) din fr. lama. Vezi definitia »

HĂLĂCIÚGĂ, hălăciugi, s. f. (Reg.) 1. Tufiș, desiș de mărăcini, de lăstari etc. 2. Păr zbârlit, ciufulit. – Et. nec. Vezi definitia »

pieptărúșcă s.f. (reg.) pieptăraș de catifea purtat de femei. Vezi definitia »