ABDÚCȚIE s.f. Mișcare produsă de mușchiul abductor. [Cf. fr. abduction, lat. abductio]. Vezi definitia »

AUTOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. ♦ Produs obținut prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. autographie]. Vezi definitia »

CRENOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază crenobiontele. (< fr. crénobiologie) Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. Potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ◊ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. Înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »

LIMFADENECTOMÍE s. f. ablațiune a ganglionilor limfatici. (< fr. lymphadénectomie) Vezi definitia »