ÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. erbium]. Vezi definitia »

HARUSPÍCIU s.m. Preot la etrusci care pretindea că prezice viitorul după măruntaiele jertfelor naturii. ♦ (P. ext.) Ghicitor. [< lat. haruspex, fr. aruspice]. Vezi definitia »

VÍCIU, vicii, s. n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Fig. Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (înv.) víțiu s. n.] – Din fr. vice, lat. vitium. Vezi definitia »

FLORILÉGIU, florilegii, s. n. Culegere antologică de fragmente literare; crestomație. – Din it. florilegio, fr. florilège. Vezi definitia »

INTERSTÁDIU s. n. interstadial (II). (< fr. interstade) Vezi definitia »