HINDÚS, -Ă, hinduși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Indiei; persoană aparținând religiei brahmanice sau celei hinduiste. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei. – Din fr. hindou. Vezi definitia »

PLEUROTOTÓNUS s.n. (Med.) Încovoiere a trunchiului într-o parte, în tetanus, datorită predominației contracturii pe mușchii laterali dintr-o singură parte. [< fr. pleurothotonos, cf. gr. pleurothen – de o parte, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

ștocáus s.n. (reg.) închisoare, temniță. Vezi definitia »

CÁNTUS s.n. Unghiul, comisura pleoapelor. [< fr. canthus, cf. gr. canthos]. Vezi definitia »

FÍCUS s.m. Plantă exotică (la noi ornamentală) cu frunze mari, groase, totdeauna verzi și lucioase. [< lat. ficus]. Vezi definitia »