PROBÁNT, -Ă adj. Care probează; doveditor. [Cf. fr. probant]. Vezi definitia »

Aghiotant al sefilor de trib ameridieni Vezi definitia »

PIGMÉNT s.m. 1. Substanță care se găsește în celulele pielii și în unele țesuturi, cărora le dă o anumită culoare. ◊ Pigmenți biliari = pigmenți care sunt produși în organismul animal și se găsesc localizați în vezica biliară. 2. Substanță colorantă, de obicei minerală, pulverizată, folosită ca vopsea în amestec cu un ulei sicativ. [< fr. pigment, cf. lat. pigmentum]. Vezi definitia »

ELECTROCONVULSIVÁNT, -Ă adj., s. n. convulsivant electric. (< fr. électroconvulsivante) Vezi definitia »

DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément. Vezi definitia »