STIL s.n. I. 1. Instrument de metal sau de os ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate. 2. Partea pistilului care se află deasupra ovarului și poartă stigmatul. II. 1. Totalitatea procedeelor proprii de exprimare prin mijloacele limbii literare a unui conținut concret; mijloacele lingvistice de exprimare proprii unui scriitor, unei opere, unui gen etc. 2. Mod de exprimare a gândirii specific unei arte sau unui artist, curentelor, epocilor sau școlilor artistice naționale. ◊ Figură de stil = v. figură (4) [în DEX ´98, DN]. 3. Mod, fel, manieră de a fi, de a purta etc. ◊ Stil de muncă = fel de a concepe munca și de a munci. [Pl. -luri, -le. / < fr. style, it. stile, cf. lat. stylus, gr. stylos – stilet]. Vezi definitia »

IMPERISÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu se distruge; neperisabil, nepieritor; nemuritor, veșnic. [Cf. fr. impérissable]. Vezi definitia »

LAMENTÁBIL, -Ă adj. 1. vrednic de milă, de plâns. 2. (și adv.) rău, prost, mizerabil. (< fr. lamentable, lat. lamentabilis) Vezi definitia »

ESCAMOTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi escamotat, ascuns. [Cf. fr. escamotable]. Vezi definitia »

VOLATILIZÁBIL, -Ă, volatilizabili, -e, adj. Volatil. – Din fr. volatilisable. Vezi definitia »