HIDATÓDĂ, hidatode, s. f. Formație epidermică a frunzelor, având formă și structură diferite, cu funcția de a elimina apa sub formă de picături. – Din fr. hydatode. Vezi definitia »

IPOTÉZĂ s.f. Presupunere, supoziție pe baza unor fapte cunoscute asupra relației între anumite fenomene sau asupra legăturii dintre aceste fenomene și cauzele lăuntrice care le determină. ♦ (Mat.) Element dat pe baza căruia se dezvoltă o demonstrație. [Cf. fr. hypothèse, lat., gr. hypothesis < hypo – sub, thesis – poziție]. Vezi definitia »

STRATOPAÚZĂ s.f. Zona de trecere dintre stratosferă și mezosferă. [Pron. -pa-u-. / < fr. stratopause]. Vezi definitia »

LĂMPÁȘĂ s. f. v. lămpaș. Vezi definitia »

BLOCDIAGRÁMĂ (‹ fr., germ.) s. f. Reprezentarea în relief la scară mică a unui terit. care redă atît suprafața terenului cît și structura sa geologică. Introdusă în cercetare de geomorfologul american W.M. Davis; indicațiile pentru construirea ei au fost date de A. Lobeck (1924). Vezi definitia »