STABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile]. Vezi definitia »

DEDUCTÍBIL, -Ă adj. Care se poate deduce. [Cf. fr. déductible]. Vezi definitia »

SOLEIL [SOLÉI] adv. (despre obiecte de îmbrăcăminte plisate) în formă de raze. ◊ (adj.) fustă ~. (< fr. soleil) Vezi definitia »

DIVIZÍBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere întregi, polinoame etc.) Care se împarte exact (fără rest) cu alt număr, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis. Vezi definitia »

FUNGÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre lucruri) Care se consumă prin întrebuințare și nu poate fi restituit în natură. [< lat. fungibilis, cf. fr. fongible]. Vezi definitia »