VINGALÁC s. b. instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken) Vezi definitia »

scurtác, -ă, adj. (reg.) cam scurt, relativ scurt. Vezi definitia »

GEAMBLÁC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezești, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populară de geam. Vezi definitia »

GAIÁC s. m. v. guaiac. Vezi definitia »

TAC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs prin lovirea unui obiect (de lemn). – Onomatopee. Vezi definitia »