șurubí, șurubésc, vb. IV (reg.) 1. a înșuruba. 2. (fig.) a minți, a înșela. Vezi definitia »

ÚRBI ET ÓRBI loc. adv. 1. (formulă de adresare a mesajelor papale) în auzul tuturor. 2. (p. ext.) pretutindeni. (< lat. urbi et orbi = cetății /Romei/ și omenirii) Vezi definitia »

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob. Vezi definitia »

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti. Vezi definitia »

ALIBÍ, alibiuri, s. n. Dovadă prin care un inculpat își susține în fața justiției nevinovăția, stabilind că, la data săvârșirii faptului imputat, el se afla în alt loc decât acela unde a fost comis faptul. ♦ Fig. Scuză, justificare. – Fr. alibi (lat. lit. alibi „în altă parte”). Vezi definitia »