INCOERÉNT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. Var.: incoherént, -ă adj.] – Din fr. incohérent. Vezi definitia »

BATÁNT, -Ă adj. (Despre uși, capace etc.) Care se închide singur printr-o mișcare de rotație în jurul unei axe situate la o margine. // s.n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă, servind la deschiderea sau închiderea acestora. [< fr. battant]. Vezi definitia »

adamánt (adamánte), s. n. Diamant. < Gr. ἀδάμας, prin intermediul sl. adamantŭ; cf. v. it. adamante (› fr. aimant), cu adj. adamantino, de unde rom. adamantin, adj. (strălucitor), neol. fără circulație reală, introdus de poeții romantici. Pe de altă parte, gr. ἀδάμας denumea și o plantă din Capadocia, căreia i se atribuia virtutea de a îmblînzi fiarele; de aici rom. adamască, s. f., cu același sens. Vezi definitia »

DESCRESCÉNT, -Ă adj. Care descrește, descrescător. [Pron. -scent, var. decrescent, -ă adj. / cf. fr. décrescent]. Vezi definitia »

polimént s.n. (înv.) poleială. Vezi definitia »