patroníe, patroníi, s.f. (înv. și reg.) patronaj. Vezi definitia »

ANTINOMÍE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Contradicție aparent insolubilă între două teze care se exclud reciproc și care totuși pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent. În antichitate era adesea denumită aporie: I. Kant a formulat patru a. ale rațiunii pure: 1) lumea este finită și infinită; 2) fiecare substanță complexă constă din lucruri simple și nu există nimic simplu; 3) în lume există libertate și domină determinismul; 4) există o cauză a lumii (Dumnezeu) și nu există o cauză primă. V. paradox. 2. (REL.) Metodă teologică aplicată doctrinei despre Dumnezeu și, în general, dogmelor credinței, indicînd neconcordanța dintre definițiile formale și conținutul transcendent al credinței (misterul adevărului divin) care nu poate fi redus la noțiuni raționale. Vezi definitia »

BIOLOGÍE s. f. Știință care are ca obiect viața și legile ei; studiul organismelor vii, al materiei organizate. [Pr.: bi-o-] – Fr. biologie (<gr.). Vezi definitia »

ANARHÍE s. f. stare de dezvoltare, de haos într-o țară, instituție etc. ◊ indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. (< fr. anarchie, gr. anarkhia) Vezi definitia »

MICROBIBLIOGRAFÍE s.f. Bibliografie sub formă de microfilm sau de microfișă. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »