RACURSÍU adj. invar., s.n. v. racursi. Vezi definitia »

ARBÍU, arbie, s. n. Vergea cu care în trecut se curăța sau se încărca pușca. – Din tc. harbi. Vezi definitia »

MORATÓRIU, -IE I. adj. referitor la un moratoriu (II); care acordă un termen de plată. ♦ dobânzi ~ i = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune ~ i = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligații. II. s. n. (jur.) dispoziție legală care suspendă provizoriu executarea unor obligații contractuale sau legale, stabilind diverse amânări; amânare de către stat în situații excepționale a stingerii datoriilor externe sau interne. (< it. moratoriu, germ. Moratorium, lat. moratorium) Vezi definitia »

CIÁȚIU s. n. inflorescență cimoasă, o grupare de mai multe flori mascule fără înveliș, cu o singură floare femelă. (< lat. cyathium) Vezi definitia »

INTERLÚDIU s.n. Mică bucată muzicală așezată între două părți mai mari ale unei opere muzicale; (p. ext.) piesă de legătură între două momente ale unei opere dramatice. [Pron. -diu. / < it. interludio]. Vezi definitia »