SUSTRÁGE, sustrág, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scăpa de ceva. [Perf. s. sustrăsei, part. sustras] – Din fr. soustraire (după trage). Vezi definitia »

merge are 5 litere 4 sunete pentru ca grupul ge este un sunet. Vezi definitia »

DIVÉRGE vb. intr. 1. (despre drepte, raze etc.) a pleca din același punct, răsfirându-se. 2. (fig.) a se deosebi, a fi în dezacord. (< fr. diverger, lat. divergere) Vezi definitia »

hóge, hógi, s.m. (pop.) 1. om înalt; prăjină. 2. drac, naiba, diavol. Vezi definitia »

cărtíge s.f. pl. (reg.) rotilele plugului. Vezi definitia »