adăpá (adáp, adăpát), vb. – 1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adŏpu. < Lat. ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură” și „otravă”, cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s. n. (acțiunea de a adăpa); adăpătoare, s. f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s. f. (înv., otrăvire). Vezi definitia »

GRIPÁ vb. I. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. II. refl. a se îmbolnăvi de gripă. (< fr. gripper) Vezi definitia »

DEZNISIPÁ vb. I. tr. A curăți apa, prin decantare, de nisipul în suspensie. ♦ (Metal.) a îndepărta nisipul de pe piesele turnate. [Var. denisipa vb. I. / < dez- + nisip, după fr. dessabler]. Vezi definitia »

RIPÁ, ripez, vb. 1. Tranz. (Constr.) A deplasa transversal pe distanțe foarte scurte o porțiune dintr-o linie de cale ferată, tablierul unui pod etc. – Din fr. riper. Vezi definitia »

GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper) Vezi definitia »