CONVULSÍV, -Ă, convulsivi, -e, adj. Care se referă la convulsii; care provoacă convulsii, caracterizat prin convulsii, însoțit de convulsii. ◊ Tuse convulsivă = boală infecto-contagioasă, frecventă la copii, caracterizată prin accese de tuse spasmodică, de o mare violență; tuse măgărească. – Din fr. convulsif. Vezi definitia »

AMELIORATÍV, -Ă adj. Destinat a ameliora. [< fr. amélioratif]. Vezi definitia »

ANTICONVULSÍV, -Ă adj., s.n. (Remediu) propriu a calma sau preveni convulsiile. [Cf. fr. anticonvulsif]. Vezi definitia »

EROZÍV, -Ă adj. Care roade, care provoacă o eroziune. [< fr. érosif]. Vezi definitia »

CALCIPRÍV, -Ă adj. provocat de lipsa calciului. (< fr. calciprive) Vezi definitia »