Definita cuvantului retenție
RETÉNȚÍE s. f. 1. reținere, oprire. ◊ reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. ◊ (fig.) stăpânire, înfrânare. 2. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 3. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. (< fr. rétention, lat. retentio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu retenție
PARANOMÍE s. f. tulburare de limbaj în care obiectele sunt desemnate prin alte cuvinte. (< fr., gr. paranomia) Vezi definitia »
FÍE2 s. f. (Înv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) Fiică. A fost fie-sa pe la noi. – Lat. filia. Vezi definitia »
BACTERIURÍE s.f. Prezența bacteriilor în urină. [Gen. -iei. / < fr.bactériurie, cf. lat. bacteria – bacterie, gr. ouron – urină]. Vezi definitia »
UNGHIULÁȚIE s. f. 1. unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură (3). 2. (cinem.) operație prin care se stabilesc locul și obiectivele aparatului pentru filmarea unei secvențe. (după fr. angulation) Vezi definitia »
COLOPEXOTOMÍE s.f. (Med.) Colopexie cu deschiderea intestinului la peretele abdominal. [Gen. -iei. / < fr. colopexotomie]. Vezi definitia »