Definita cuvantului retenție
RETÉNȚÍE s. f. 1. reținere, oprire. ◊ reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. ◊ (fig.) stăpânire, înfrânare. 2. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 3. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. (< fr. rétention, lat. retentio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu retenție
PSEUDOFILOZOFÍE s.f. Falsă filozofie. [Cf. it. pseudofilosofia]. Vezi definitia »
COPROLALÍE s. f. tendință patologică de a folosi cuvinte și expresii obscene, scabroase; limbaj ordurier; scatologie. (< fr. coprolalie) Vezi definitia »
BAZIGAMÍE s. f. fecundație la care tubul polinic pătrunde în sacul embrionar prin regiunea șalazei. (< fr. basigamie) Vezi definitia »
ACROMANÍE s.f. (Rar) Grad de nebunie extremă. [Gen. -iei. / cf. fr. acromanie, it. acromania < gr. akros – extrem, mania – nebunie]. Vezi definitia »
NEFROPLEGÍE s.f. (Med.) Suprimare, încetare a excreției renale. [Gen. -iei. / < fr. néphroplégie]. Vezi definitia »