GLAZÚRĂ s.f. 1. Strat de ciocolată, de șerbet etc. care se întinde deasupra unui tort, a bomboanelor etc. 2. Email, smalț de ceramică sau de faianță fină. [< germ. Glasur]. Vezi definitia »

BETÓNICĂ, betónice s.f. (g.-d. art. sg. betónicei) Vezi definitia »

catarámă (cataráme), s. f. – Piesă din metal cu care se încheie o cingătoare. – Var. cătăramă. Origine incertă. După Lacea, Dacor., III, 741 din germ. DAR și Gáldi, Dict., 191), din germ. Kettenriemen, prin intermediul pronunțării săs. (*kattenramen, care nu este documentată). Der. este posibilă, însă marea răspîndire a cuvîntului rom. nu se potrivește cu ideea unui împrumut săs. Bogrea, Dacor., IV, 798 (cf. Lokotsch 1089) preferă să se refere la tc. kantarma. – Der. (în)cătărăma, vb. (a prinde în cataramă); descătărăma, vb. (a desface, a descheia). Vezi definitia »

VÂNĂTÚRĂ, vânături, s. f. (Înv.) Vânat (2). – Din vânat + suf. -ură. Vezi definitia »

VERTICILIÓZĂ s.f. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de unele ciuperci, al căror miceliu se dezvoltă mai ales în organele conducătoare, împiedicând circulația sevei. [Pron. -li-o-. / < fr. verticilliose]. Vezi definitia »