mânjeală, mânjeli s. f. v. mangă. Vezi definitia »

HATÓRICĂ adj.f. Coloană hatorică = coloană, în arhitectura veche egipteană, cu capitelul decorat cu patru capete ale zeiței Hathor. [< fr. hathorique, cf. Hathor – zeiță egipteană a cerului și a fecundității, reprezentată ca femeie cu cap sau coarne de vacă]. Vezi definitia »

ȚIGÁRCĂ, țigărci, s. f. (Rar) Țigară. – Din țigară + suf. -că. Vezi definitia »

mumấnă, mumấne, s.f. (reg.) mamă (la albine). Vezi definitia »

teácă (-éci), s. f. – Păstaie, coajă a unor legume. – 2. Înveliș, toc, apărătoare. – Mr., megl. teacă. Lat. theca (Pușcariu 1722; REW 8699), din gr. θήϰη, cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din ngr. (Cihac, II, 705; cf. Roesler 577) nu este posibilă. – Der. tecar, s. n. (Trans., teacă). Cf. teucă. Vezi definitia »