STATÍV s. n. 1. dispozitiv pentru susținerea unor piese sau aparate de laborator. ◊ parte a unui microscop care susține dispozitivul optic. 2. trepied montabil, cu planșetă, pe care se fixează aparatul fotografic sau cinematografic, aparatele de iluminat, instrumentele geodezice etc. (< germ. Stativ, fr. statif) Vezi definitia »

LENITÍV, -Ă adj., s.n. (Substanță) care calmează durerile. [< fr. lénitif, cf. lat. lenire – a liniști]. Vezi definitia »

NAÍV, -Ă, naivi, -e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial și substantivat) 1. Lipsit de experiență și de prefăcătorie, simplu, natural, credul și sincer. ♦ Care arată, denotă naivitate (1). 2. (Peior.) Lipsit de judecată matură. ♦ Care arată, denotă naivitate (2), lipsă de judecată matură. ♦ Adj., s. m. (Pictor) care face parte dintr-o grupare ce ignoră intenționat perspectiva, anatomia artistică, legile proporțiilor și ale compoziției, inspirându-se adesea din pictura populară. – Din fr. naïf. Vezi definitia »

FURTÍV, -Ă, furtivi, -e, adj. (Livr.) Care se face pe ascuns, pe furiș. – Din fr. furtif, lat. furtivus. Vezi definitia »

DECLARATÍV, -Ă adj. Care conține declarații. ◊ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentențios. [Cf. fr. déclaratif]. Vezi definitia »