OTIATRÍE s.f. (Med.) Otologie. [Gen. -iei. / < fr. otiatrie, cf. gr. ous – ureche, iatreia – vindecare]. Vezi definitia »

ALOGAMÍE s. f. (biol.) încrucișare între indivizi genetic deosebiți. ◊ polenizare încrucișată cu polen de la alte plante aparținând aceleiași specii; xenogamie. (< fr. allogamie) Vezi definitia »

HOMOSPORÍE s. f. însușirea plantelor homospore. (< fr. homosporie) Vezi definitia »

FARMACOGRAFÍE s. f. ramură a farmacologiei care stabilește normele de prescriere a medicamentelor. (< fr. pharmacographie) Vezi definitia »

ACAMPSÍE s.f. Imposibilitate sau dificultate a flexiunilor articulare. [Gen. -iei. / < fr. acampsie, cf. gr. a – fără, kamptein – a îndoi]. Vezi definitia »