BIZANTINÍSM s.n. Corupție și neorânduială (politică și publică). ♦ Predilecție pentru disputele subtile și inutile. [< fr. byzantinisme]. Vezi definitia »

DESPOTÍSM s. n. Regim politic caracterizat prin puterea nelimitată și guvernarea arbitrară, neîngrădită de nici o lege, a despotului; absolutism, tiranie, autocrație; despoție (1). ♦ Fig. Comportare sau atitudine arbitrară; samavolnicie. – Din fr. despotisme. Vezi definitia »

AKMEÍSM (‹ rus.), s. n. Școală poetică rusă de la începutul sec. 20, născută ca reacție împotriva simbolismului și a futurismului, în jurul unui program de negare a tradiției și de liberalizare a cuvîntului. Reprezentanți: A. Ahmatova, N. Gumiliov, O. Mandelștam. Vezi definitia »

SCOUTÍSM SCU-/ s. n. mișcare pedagogică de la începutul sec. XX din Anglia având ca principiu de educare a tineretului autoafirmarea activă și dorința de a se instrui. (< fr. scoutisme) Vezi definitia »

TEHNOLOGÍSM s. n. orientare sociologică contemporană care acuză societatea „industrială” sau cea „de consum” de alterarea personalității umane, a cunoașterii și a creației de valori în domeniul umanistic, al artei etc., datorită excesului tehnologic. (< fr. technologisme) Vezi definitia »