HIPSOCROMÍE, hipsocromii, s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie. Vezi definitia »

NECROLATRÍE s.f. Cult exagerat pentru morți. [Gen. -iei. / < fr. nécrolâtrie, cf. gr. nekros – mort, latreia – cult]. Vezi definitia »

puníție, punițíi, s.f. (înv.) pedeapsă. Vezi definitia »

METALOTERMÍE s. f. procedeu de obținere a unor metale cu aliaje din compușii lor, prin reducere cu un alt metal. (< fr. métallothermie) Vezi definitia »

HIPOXÍE s. f. anoxie. (< fr. hypoxie) Vezi definitia »