barút s.n. (înv.) praf de pușcă Vezi definitia »

plut, -ă, adj., s.m. și f.(reg.) 1. (adj.; despre nas) coroiat. 2. (s.m. și f.) persoană cu nas mic și turtit; persoană cârnă. Vezi definitia »

slut (-tă), adj. – Urît, monstruos, diform, oribil. Sb. sluta (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Scriban). Der. din bg. splut „putred” (Cihac, II, 360), nu este probabilă. Rut. sluta, slutyi ar putea să nu provină din rom. (cf. Candrea, Elemente, 409). – Der. sluți (var. sluti), vb. (a urîți, a desfigura); sluțenie (var. slutenie), s. f. (urîțenie; pocitanie, lighioană); sluțitură, s. f. (hîrcă, hîzenie). Vezi definitia »

a cădea la așternut expr. (er.) a face dragoste, a avea contact sexual cu o persoană de sex opus. Vezi definitia »

SUBSTITÚT s. m. 1. cel care ține locul titularului. ◊ ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus) Vezi definitia »