ÓSTIE², ostii, s. f. Pâine nedospită (azimă) care servește la cuminecătură în cultul catolic și în cel luteran. – Din germ. Hostie, lat. hostia. Vezi definitia »

DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare. – Diriginte + suf. -ie. Vezi definitia »

CITOBIOLOGÍE s. f. Biologie celulară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. cytobiologie. Vezi definitia »

EGOFONÍE s. f. voce asemănătoare behăitului caprei, în isterie și în paralizia generală progresivă. (< fr. égophonie) Vezi definitia »

a fi luat în chirie expr. (intl.) a fi arestat. Vezi definitia »