ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S. m. și f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător. Vezi definitia »

BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore. Vezi definitia »

SUGĂTÓR, -OÁRE, sugători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Sugaci. ♦ (Substantivat; fam.) Bețiv. 2. S. f. Hârtie sugativă. 3. S. f. Mică plantă din regiunea subalpină, lipsită de clorofilă, palid-gălbuie, brună sau roșie, cu frunze în formă de solzi și cu flori albe-gălbui (Monotropa hypopytis). – Suge + suf. -ător. Vezi definitia »

BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bade + suf. -ișor. Vezi definitia »

BLASTOPÓR s. m. orificiu al gastrulei prin care cavitatea internă comunică cu exteriorul. (< germ. Blastoporus) Vezi definitia »