SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrie. Vezi definitia »

BRAHIOLOGÍE s.f. v. brahilogie. Vezi definitia »

RICKETTSIEMÍE s. f. prezența rickettsiilor în sânge. (< fr. rickettisiémie) Vezi definitia »

FLAGELÁȚIE s. f. 1. flagelare. 2. flagelantism. 3. masaj prin loviri scurte cu degetele sau cu palete. (< fr. flagellation, lat. flagellatio) Vezi definitia »

LARINGOSTROBOSCOPÍE, laringostroboscopii, s. f. (Fon.) Observare a coardelor vocale cu laringostroboscopul. – Din fr. laryngostroboscopie. Vezi definitia »